Ce este guta și cum se tratează

Guta este o formă de artrită inflamatorie care provoacă episoade recurente de dureri intense și inflamație la nivelul articulațiilor. Aceste simptome debilitante sunt rezultatul acumulării excesive de cristale de acid uric în articulații. Acidul uric este un produs de dezintegrare a purinelor și se găsește în mod normal în organism și în anumite alimente.

În acest articol, vom explora în mod detaliat cauzele gutei, simptomele sale caracteristice și opțiunile de tratament disponibile pentru a gestiona această afecțiune. Descoperă cum poți să-ți îmbunătățești calitatea vieții și să controlezi simptomele gutei!

Ce sunt purinele?

Purinele sunt substanțe chimice prezente în mod natural în corpul uman și în alimente. Ele sunt metabolizate în acidul uric, care este eliminat din organism prin urină. O dietă bogată în purine poate duce la creșterea nivelului de acid uric din sânge, favorizând formarea cristalelor de urat și apariția gutei.

Cristalele de urat sunt formații solide compuse din săruri de acid uric. Acestea se formează atunci când nivelul de acid uric din sânge devine prea ridicat și depășește capacitatea organismului de a-l elimina eficient. Aceste cristale se pot depune în articulații și țesuturi, provocând inflamație și simptome dureroase specifice gutei.

Cauze și factori de risc

Guta este o afecțiune complexă, iar cauzele și factorii de risc implicați în dezvoltarea sa sunt foarte diverși. Acestea pot include vârsta și sexul, hiperuricemia, obezitatea, alimentația bogată în carne și alimente cu conținut ridicat de purine, consumul excesiv de alcool, anumite medicamente și tratamente, boli cronice grave, expunerea la plumb și predispoziția genetică.

Vârsta și sexul

Bărbații prezintă un risc mai mare de a dezvolta gută după vârsta de 30 de ani, în timp ce femeile se confruntă, în general, cu acest risc abia după ce intră la menopauză. Această diferență se datorează similitudinilor hormonale și metabolice între sexe.

Înainte de menopauză, femeile prezintă în mod obișnuit niveluri mai scăzute de acid uric în sânge datorită estrogenului, hormonul feminin, care contribuie la eliminarea acestui acid. Cu toate acestea, după menopauză, când nivelurile de estrogen scad, capacitatea de eliminare a acidului uric poate fi afectată, ceea ce crește riscul de hiperuricemie și guta.

Bărbații, pe de altă parte, au în general o producție mai mare de acid uric, care contribuie la predispoziția lor pentru guta.

Hiperuricemia

Hiperuricemia este o afecțiune caracterizată prin nivelul crescut de acid uric în sânge, iar aceasta este unul dintre factorii de risc majori în dezvoltarea gutei. Această patologie poate fi rezultatul unei producții excesive de acid uric în organism sau a unei capacități reduse a rinichilor de a-l elimina în mod eficient din sânge. Acumularea excesivă de astfel de acid favorizează formarea cristalelor de urat în articulații, determinând astfel simptomele și inflamația caracteristice gutei.

Obezitatea și alimentația bogată în carne

Obezitatea și alimentația bogată în carne sunt alți doi factori de risc majori asociați cu dezvoltarea gutei. Obezitatea contribuie la creșterea nivelului de acid uric în sânge prin mărirea producției acestui acid de către adipocite (celulele grase) și prin reducerea capacității rinichilor de a elimina eficient acidul uric din organism. Astfel, persoanele supraponderale sau obeze prezintă un risc mai mare de a dezvolta hiperuricemie și gută.

De asemenea, alimentația bogată în carne, în special în carne roșie și organe animale, poate contribui la creșterea nivelului de acid uric în sânge. Aceste alimente sunt bogate în purine, care sunt metabolizate în organism prin intermediul acestui acid. Astfel, prin consumul excesiv de carne se poate ajunge la o acumulare foarte mare de acid uric, ceea ce favorizează formarea cristalelor de urat în articulații și declanșarea gutei.

Unele medicamente și tratamente

Există medicamente care pot afecta nivelul de acid uric din sânge și pot contribui la apariția gutei. De exemplu, diureticele, utilizate pentru stimularea eliminării urinei, pot reduce capacitatea rinichilor de a elimina acidul uric, ducând la acumularea acestuia în sânge.

Este important ca persoanele care iau aceste medicamente (sau altele care ar putea avea acest efect) să fie conștiente de acest lucru și să discute cu medicul pentru a monitoriza și controla nivelul de acid uric, prevenind astfel apariția gutei.

Alcoolul

Consumul excesiv de alcool, în special alcoolul tare (spirtoase), crește semnificativ riscul de gută. Alcoolul perturbă procesul de eliminare a acidului uric din organism, ceea ce favorizează acumularea acestuia în sânge. Mai mult decât atât, alcoolul poate stimula producția excesivă de acid uric în ficat.

Boli cronice grave

Boli cronice grave, precum diabetul, insuficiența (boala) renală, hipertensiunea arterială și sindromul metabolic, sunt factori de risc importanți asociați cu dezvoltarea gutei. Aceste afecțiuni pot perturba metabolismul purinelor și funcția renală, afectând capacitatea rinichilor de a elimina acidul uric în mod eficient. Ca rezultat, nivelul de acid din sânge crește, favorizând formarea cristalelor de urat în articulații și declanșarea simptomelor gutei.

Expunerea la plumb

Plumbul poate perturba metabolismul purinelor și poate interfera cu eliminarea eficientă a acidului uric din organism. Persoanele expuse la plumb în mediul înconjurător sau la locul de muncă pot prezenta un risc mai mare de a dezvolta această afecțiune.

Este important să se reducă expunerea la plumb și să se adopte măsuri de protecție adecvate în astfel de medii de lucru, pentru a minimiza riscul de dezvoltare a gutei și pentru a proteja starea generală de sănătate.

Cauze genetice

Persoanele cu istoric familial de gută prezintă un risc mai mare de a dezvolta această afecțiune. Anumite anomalii genetice pot influența metabolismul purinelor sau capacitatea rinichilor de a elimina acidul uric, contribuind astfel la apariția gutei. Modificările genetice pot afecta modul în care organismul procesează și elimină acidul uric, favorizând acumularea acestuia în sânge și formarea cristalelor în articulații.

Este important ca persoanele cu un istoric familial de gută să fie conștiente de factorii predispozanți și să discute cu medicul despre monitorizarea și gestionarea riscului de dezvoltare a acestei afecțiuni.

Simptomele gutei

Guta este o patologie inflamatorie care afectează în special articulațiile și poate provoca simptome dureroase și debilitante. Printre principalele simptome ale gutei se numără:

• Atacuri acute de durere: Guta se caracterizează prin apariția bruscă a unui atac acut de durere intensă într-o articulație. De obicei, primul deget de la picior (degetul mare) este cel mai afectat, dar alte articulații precum gleznele, genunchii, încheieturile mâinilor și picioarelor pot fi, de asemenea, implicate. Durerea este adesea descrisă ca fiind intensă și insuportabilă. Cel mai adesea debutul este în timpul somnului sau dimineața la trezire și este urmarea unei cine copioase;
• Inflamație și umflare: În timpul unui atac de gută, articulația afectată prezintă inflamație, înroșire și umflare. Aceste simptome pot face articulația sensibilă la atingere și pot limita mobilitatea;
• Sensibilitate și senzație de căldură: Articulația afectată poate deveni sensibilă la atingere și poate emana o senzație de căldură. Acest lucru poate fi resimțit ca o senzație de arsură sau pulsație în jurul zonei afectate;
• Limitarea mișcării: În timpul unui atac de gută, mișcarea articulației afectate poate deveni dificilă sau dureroasă. Durerea și inflamația pot limita capacitatea de a realiza activități obișnuite și pot afecta calitatea vieții;
• Recurența episoadelor: Guta este adesea o afecțiune cronică și se caracterizează prin recurența episoadelor de atacuri acute. Aceste atacuri pot dura câteva zile sau săptămâni și pot reveni periodic în timp.

Cum se diagnostichează guta

Diagnosticul gutei se bazează pe evaluarea simptomelor, examinarea fizică, istoricul medical și rezultatele testelor de laborator.

Iată câteva metode comune utilizate pentru diagnosticarea gutei:

• Evaluarea simptomelor: Medicul va discuta cu pacientul despre simptomele resimțite, inclusiv durerea articulațiilor, inflamația și recurența episoadelor. Descrierea detaliată a simptomelor poate oferi indicii importante pentru stabilirea diagnosticului;
• Examinarea fizică: Se vor examina articulațiile afectate pentru a observa semnele de inflamație, roșeață și umflare. Acest control poate include și evaluarea mobilității și a sensibilității articulațiilor;
• Analize de laborator: Testele de sânge pot fi efectuate pentru a măsura nivelul de acid uric din sânge. Un nivel crescut de acid poate indica prezența gutei. Totodată, analiza lichidului sinovial prelevat prin puncție articulară poate fi realizată pentru a detecta cristalele de urat, caracteristice acestei afecțiuni. Este utilă, de asemenea, dozarea markerilor inflamatori (proteina C reactivă, VSH);
• Imagistică medicală: Radiografiile articulațiilor afectate pot fi efectuate pentru a detecta eventualele modificări structurale – macrogeode, eroziuni, aspect de „os suflat”, depunerea de cristale de urat. De asemenea, ecografia sau scanarea cu ultrasunete a articulațiilor poate ajuta la identificarea inflamației și a cristalelor de urat în țesuturi moi (aspect de „dublu contur” – depunerea cristalelor la suprafața cartilajului articular sau aspect de „furtună de zapadă”- cristale flotante în bursele periarticulare).

Evoluția bolii sau stadiile gutei

Hiperuricemia asimptomatică

Hiperuricemia asimptomatică este caracterizată de prezența nivelului crescut de acid uric în sânge fără apariția simptomelor specifice gutei. Această etapă poate dura ani de zile, iar pacienții pot fi complet lipsiți de simptome.

Astfel, hiperuricemia asimptomatică reprezintă o perioadă în care boala poate progresa în tăcere, înainte de a se manifesta prin atacuri acute de gută. Monitorizarea nivelului de acid uric și adoptarea unui stil de viață sănătos sunt importante pentru a preveni progresia bolii.

Artrita gutoasă acută

Această etapă este marcată de debutul brusc al unui atac acut de gută. De obicei, cel mai frecvent afectată este articulația degetului mare de la picior, dar alte articulații precum genunchii, gleznele, încheieturile mâinilor și picioarelor pot fi, de asemenea, implicate. Atacul se caracterizează prin inflamație intensă, durere extremă, roșeață, umflare și sensibilitate în jurul articulației afectate. Durata atacului poate varia de la câteva zile la câteva săptămâni.

Intervalul gutos asimptomatic (guta intercritică)

După încheierea atacului acut, pacientul intră într-un interval de timp în care nu prezintă simptome specifice gutei. În această perioadă, inflamația și durerea articulațiilor dispar complet, iar pacientul poate fi asimptomatic. Cu toate acestea, nivelul crescut de acid uric în sânge persistă și se pot forma depozite de cristale de urat în articulații și țesuturi, chiar dacă nu sunt prezente simptome evidente.

Guta tofică cronică

Această etapă este caracterizată de formarea de tofusuri, care sunt depozite de cristale de urat sub piele și în jurul articulațiilor. Tofusurile pot fi simțite la palpare ca niște umflături dure și pot provoca deformări articulare. Acestea pot apărea la nivelul articulațiilor mâinilor, degetelor, încheieturilor, coatelor, gleznelor și a altor zone ale corpului. Guta tofică cronică este adesea asociată cu evoluția bolii pe termen lung și poate determina complicații grave, precum distrugerea articulațiilor și disfuncția renală.

Pseudoguta

Pseudoguta este o afecțiune în care cristalele de pirofosfat de calciu se acumulează în articulații, determinând simptome similare gutei. Pseudoguta poate provoca atacuri acute de inflamație articulară și poate afecta, în special, articulațiile mari precum genunchii, încheieturile mâinilor și umerii. Tratamentul pentru pseudogută poate diferi de cel al gutei, deoarece are la bază alte tipuri de cristale.

Alte afecțiuni similare

Există și alte afecțiuni care pot provoca simptome similare gutei, cum ar fi artrita reumatoidă, osteoartrita, artrita psoriazică, artrita septică și celulita. Aceste afecțiuni pot implica inflamația articulațiilor și pot provoca durere și disconfort. Diagnosticul corect este esențial pentru a stabili un plan de tratament adecvat.

În ce constă tratamentul gutei

Tratamentul gutei este axat pe gestionarea simptomelor acute, prevenirea recurențelor și controlul nivelului de acid uric din sânge. Este important să se consulte un medic pentru a stabili un plan de tratament adecvat, adaptat nevoilor individuale ale pacientului.

Tratamentul inițial

După diagnosticarea gutei, tratamentul inițial se concentrează pe ameliorarea simptomelor acute și controlul inflamației. În acest scop, medicul poate prescrie medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) pentru a reduce inflamația și durerea articulară asociate gutei. De asemenea, pot fi administrate medicamente precum colchicina, corticosteroizii sau antialgice pentru a controla simptomele și a ameliora disconfortul pacientului. Tratamentul inițial este important pentru a calma simptomele acute și a oferi un răspuns rapid în fața unui atac de guta, asigurând astfel confortul pacientului.

Tratamentul de întreținere

Pentru a preveni recurențele gutei și a menține nivelul de acid uric din sânge sub control, este necesar un tratament de întreținere pe termen lung. Acesta implică administrarea de medicamente care reduc nivelul de acid uric, precum inhibitorii enzimei xantinoxidaza sau uricozuricele. Scopul este de a menține nivelul de acid uric sub limita critică pentru a preveni formarea cristalelor în articulații.

Tratamentul în caz de agravare a gutei

În cazul unei agravări a gutei sau a unui atac acut, medicul poate ajusta tratamentul pentru a controla rapid simptomele. Acest lucru poate implica modificări ale dozelor de medicamente sau administrarea unor medicamente suplimentare pentru a calma inflamația și durerea.

Tratamentul ambulator

Multe episoade de gută pot fi gestionate acasă cu ajutorul tratamentului ambulator. Aceasta poate include utilizarea medicamentelor prescrise, aplicarea de gheață pe zona afectată, odihnă și evitarea alimentelor și băuturilor care pot crește nivelul de acid uric.

Tratamentul chirurgical

În cazurile rare și severe ale afecțiunii, când medicamentele nu sunt eficiente sau când există complicații, poate fi necesară intervenția terapeutică locală. Aceasta poate implica drenarea fluidului din articulație afectată sau îndepărtarea cristalelor de urat. Chirurgia poate fi, de asemenea, recomandată în cazul depozitelor mari de urat numite tofi gutoși.

Posibile complicații ale gutei

Guta poate duce la o serie de complicații care pot afecta semnificativ sănătatea și calitatea vieții pacienților. Printre aceste complicații se numără:

• Tofii gutoși: Tofii pot cauza inflamație persistentă, durere și deformări articulare;
• Deteriorarea articulară: Atacurile repetate de guta pot duce la inflamație cronică și distrugere progresivă a articulațiilor. Aceasta poate provoca limitări ale mobilității și dificultăți în efectuarea activităților zilnice;
• Litiaza renală: Nivelul crescut de acid uric din sânge poate contribui la formarea de cristale în rinichi și, ulterior, a pietrelor la rinichi. Acestea pot cauza dureri intense și probleme renale;
• Complicații cardiovasculare: Guta este asociată cu un risc crescut de boli cardiovasculare, precum hipertensiunea arterială, boli de inimă și accident vascular cerebral;
• Impactul psihosocial: Durerea cronică și disconfortul asociate gutei pot afecta calitatea vieții și bunăstarea psihologică a pacienților. Stima de sine poate fi afectată, iar depresia și anxietatea pot apărea ca rezultat al limitărilor fizice și a impactului bolii asupra activităților zilnice.

Este esențial ca pacienții cu gută să primească un tratament adecvat și să ia măsuri pentru a controla nivelul de acid uric din sânge, astfel încât să se reducă riscul de complicații și să se îmbunătățească calitatea vieții. Îngrijirea medicală constantă și adoptarea unui stil de viață sănătos, inclusiv o dietă echilibrată și activitate fizică regulată, pot juca un rol important în gestionarea gutei și prevenirea complicațiilor asociate.

Regimul alimentar recomandat persoanelor care suferă de gută

Regimul alimentar joacă un rol esențial în gestionarea gutei și în controlul nivelului de acid uric în sânge. Iată ce include un regim alimentar recomandat persoanelor care suferă de gută:

• Limitarea alimentelor bogate în purine: Alimentele precum carnea roșie, organele animale (ficat, rinichi), fructele de mare și unele legume (spanac, ciuperci) conțin cantități ridicate de purine, care pot crește nivelul de acid uric. Astfel, se recomandă reducerea consumului acestor alimente;
• Consumul moderat de proteine: Proteinele sunt foarte importante, însă cantitățile mari pot contribui la creșterea acidului uric. Se recomandă alegerea surselor de proteine sănătoase, precum puiul, curcanul, peștele și leguminoasele;
• Hidratarea adecvată: Se recomandă consumul unor cantități suficiente de apă pentru a ajuta la diluarea acidului uric și la eliminarea sa prin urină;
• Evitarea alcoolului: Alcoolul, în special băuturile spirtoase și berea, poate crește nivelul de acid uric în sânge și agrava simptomele gutei. Se recomandă evitarea consumului de alcool sau limitarea acestuia;
• Consumul de fructe și legume: Fructele și legumele sunt bogate în nutrienți și antioxidanți, care pot contribui la reducerea inflamației și la protejarea articulațiilor. Astfel, este important ca acestea să nu lipsească din dieta zilnică;
• Controlul greutății corporale: Menținerea unei greutăți corporale sănătoase prin alimentație echilibrată și exerciții fizice regulate poate ajuta la reducerea riscului de atacuri de gută și la gestionarea bolii.

Este important să te consulți cu medicul tău pentru a primi recomandări personalizate și adaptate nevoilor individuale. În plus, respectarea unui regim alimentar sănătos ar trebui să fie însoțită de un stil de viață activ, gestionarea corespunzătoare a stresului și administrarea adecvată a medicamentelor prescrise pentru a controla simptomele gutei și a preveni complicațiile.

Prevenție

Prevenirea gutei este esențială pentru a reduce riscul de atacuri și a preveni complicațiile asociate. Iată câteva modalități eficiente de prevenție:

• Adoptarea unei alimentații sănătoasă: Optează pentru o dietă echilibrată, bogată în fructe, legume și cereale integrale. Evită alimentele bogate în purine, cum ar fi carnea roșie, organele animale și fructele de mare. Consumă moderat proteine animale și limitează aportul de alcool și zaharuri rafinate;
• Hidratare adecvată: Asigură-te că bei suficientă apă pe parcursul zilei. Hidratarea corespunzătoare ajută la eliminarea acidului uric din organism și previne acumularea acestuia în sânge;
• Menținerea unei greutăți sănătoase: Controlul greutății corporale este important în prevenirea gutei. Menține un indice de masă corporală (IMC) adecvat prin alimentație sănătoasă și exerciții fizice regulate;
• Evitarea consumului excesiv de alcool: Alcoolul poate crește nivelul de acid uric în sânge și favorizează dezvoltarea gutei. Limitează sau evită consumul de alcool;
• Evitarea diureticelor: Dacă iei diuretice pentru tratarea anumitor afecțiuni, discută cu medicul despre alternative potrivite de gestionare a bolii sau ajustarea dozei. Anumite diuretice pot crește nivelul de acid uric în sânge;
• Exerciții fizice regulate: Activitatea fizică regulată ajută la menținerea unei greutăți corporale sănătoase și la reducerea riscului de a te confrunta cu această afecțiune. Optează pentru exerciții moderate, precum mersul pe jos, înotul sau ciclismul;
• Monitorizarea nivelului de acid uric: Dacă ai un istoric de gută sau prezinți factori de risc, este important să îți monitorizezi nivelul de acid uric în sânge. Consultă medicul pentru a stabili evaluări periodice și a primi recomandări specifice.

Fiecare caz de gută este unic, iar tratamentul și măsurile preventive pot varia în funcție de nevoile individuale. Este recomandat să consulți medicul pentru a primi ghidare și a stabili un plan de prevenție adecvat pentru tine!

Întrebări și răspunsuri frecvente

Q: Este guta o boală gravă?

Guta este o afecțiune cronică cu complicații grave. Tratamentul adecvat și adoptarea unui stil de viață sănătos pot controla simptomele, prevenind deteriorarea articulațiilor și dezvoltarea afecțiunilor asociate. Colaborarea cu medicul și respectarea regimului alimentar și medicamentos sunt esențiale pentru gestionarea gutei și menținerea unei calități bune a vieții.

Q: Poți face mișcare dacă suferi de gută?

Da, mișcarea și exercițiile fizice regulate pot fi benefice pentru persoanele care suferă de gută. Cu toate acestea, este important ca activitățile sportive să fie realizate cu atenție și adaptate nevoilor individuale ale pacienților, în funcție de stadiul/ severitatea afecțiunii.

Surse articol:

National Institute of Arthritis and Musculoskeletal and Skin Diseases, N.I.H.Gout. Disponibil pe https://www.niams.nih.gov/health-topics/gout 
Mayo Clinic, M.C. Gout. Disponibil pe https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/gout/symptoms-causes/syc-20372897 
Cleveland Clinic, C.C.Gout. Disponibil pe https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/4755-gout 
Medical News Today, M.N.T. What to know about gout. Disponibil pe https://www.medicalnewstoday.com/articles/144827