Tot ce trebuie să știi despre scolioză: cauze, simptome, tratament

Scolioza este una dintre afecțiunile pe care cu greu le observăm înainte de a deveni o reală problemă. De obicei, se declanșează în copilărie, însă, netratată corect și la timp, poate genera complicații, dureri, stări de oboseală și dificultăți în ceea ce privește respirația. De aceea, este bine să fim informați, mai ales dacă știm că suferim de această afecțiune sau copiii noștri sunt predispuși acestei probleme. Discutăm pe larg despre:

• Ce este scolioza
• Cum se manifestă scolioza la copii
• Ce tipuri de scolioză există
• Care sunt cauzele apariției scoliozei
• Care sunt simptomele
• Care sunt tratamentele recomandate
• Prevenție

Ce este scolioza

Așa cum știm, coloana vertebrală este compusă din 34 de vertebre de diferite mărimi și forme, care sunt unite printr-un cartilaj – un tip de țesut elastic care oferă coloanei flexibilitate și posibilitatea de a se întinde și îndoi pentru a menține corpul în echilibru. În mod normal, aceste vertebre formează o linie dreaptă. Nu și în cazul persoanelor care suferă de scolioză, ale căror coloane vertebrale prezintă curburi (în partea stângă, dreaptă sau în ambele părți), mai ales în zona toracică și în cea lombară, ceea ce le dă o formă asemănătoare literei S (cu două curburi) sau C (cu o singură curbură), precum și o rotație a vertebrelor.

Pe scurt, specialiștii definesc această afecțiune drept o deformare, o curbare a coloanei cu cel puțin 10 grade.

Cum se manifestă scolioza la copii

Statistic vorbind, această afecțiune este observată la copii începând cu vârsta de opt ani. Partea bună este că devine mult mai ușor de tratat atunci când este descoperită devreme, deoarece, odată cu înaintarea în vârstă, coloana vertebrală începe să se rigidizeze, iar măsurile de tratament vor fi mult mai dificil de aplicat. Partea mai puțin plăcută, conform declarațiilor oferite de Dr. Ion Bogdan Codorean, este că „scolioza, cu cât apare mai devreme, cu atât potențialul de agravare este mai mare. De aceea, prevenția bolii trebuie făcută încă din copilărie. Există tratamente recomandate, de la corsete la gimnastică medicală, pe care cei mici trebuie să le urmeze pentru a preveni evoluția spre o scolioză gravă”.

Cele mai comune simptome pe care părinții le pot observa la copii sunt: 

• diferența sesizabilă între înălțimea umerilor, a omoplaților sau a șoldurilor;
• vertebrele sunt mai proeminente pe o parte a corpului;
• unul dintre omoplați iese mai mult în evidență;
• brațele au lungimi diferite atunci când copilul stă drept;
• apariția problemelor de respirație și a durerilor de spate. 

În cazul în care părintele sesizează astfel de probleme, copilul necesită o evaluare medicală detaliată în urma căreia se stabilește diagnosticul. Este important consultul unui kinetoterapeut care să ofere sesiuni de terapie conform nevoilor copilului.

Ce tipuri de scolioză există

Există mai multe tipuri de scolioză, acestea fiind clasificate în funcție de două criterii: 

1. După perioada de debut a bolii:
   • scolioza infantilă – poate apărea în perioada de viață 0-3 ani și, de obicei, se manifestă printr-o curbură toracică în partea stângă;
   • scolioza juvenilă – debutează când copilul are între 4-10 ani și se manifestă, de regulă, prin curbură toracică în partea dreaptă;
   • scolioza adolescentului – apare în jurul vârstei de 10 ani, are predominanță feminină și evoluție benignă.
2. În funcție de etiologie (cauza apariției):
   • scolioza nestructurată – este reductibilă și presupune curburi ale coloanei, fără rotație;
   • scolioza tranzitorie – poate fi sciatică, isterică sau inflamatorie;
   • scolioza structurată – poate fi ideopatică (nu se cunoaște exact cauza apariției sau există mai mulți factori care au dus la instalarea bolii, aproximativ 90% din totalul cazurilor de scolioză sunt ideopatice), congenitală (apare din cauza unui defect al coloanei vertebrale prezent la naștere), de origine neuromusculară (se dezvoltă secundar unui tip de boală neurologică sau musculară, cum este distrofia musculară sau paralizia cerebrală), din neurofibromatoza Recklinghausen sau din bolile mezemchimale.

Care sunt cauzele apariției scoliozei

Specialiștii susțin că în 90% din cazuri, factorii care determină apariția scoliozei nu sunt cunoscuți exact (cum este situația scoliozei ideopatice) sau există o serie de factori posibili care au contribuit la instalarea bolii, ei fiind de natură:

• genetică (boala a fost moștenită de la unul dintre părinți);
• congenitală (oasele din coloana vertebrală s-au dezvoltat anormal în timpul procesului de dezvoltare a fătului);
• hormonală.

Restul cazurilor pot fi influențate de următoarele condiții:

• postura nepotrivită;
• distrofii musculare, ca urmare a unor afecțiuni neuromusculare;
• maladia Marfan;
• neurofibromatoza;
• paralizii cerebrale.

Care sunt simptomele

Chiar dacă putem avea din naștere câteva curburi ale coloanei, ea nefiind perfect dreaptă, în cazul scoliozei deformările sunt vizibile:

• asimetria umerilor și a bazinului (un umăr mai jos comparativ cu celălalt);
• curbura coloanei în plan lateral, având uneori o formă de S sau de C;
• postura deficitară.

Un test bun pentru a observa semnele afecțiunii este și acela când ne aplecăm în flexie, cu genunchii întinși și observăm dacă există o asimetrie de torace sau când stăm cu spatele drept, lipit de un perete și cu umerii puțin ridicați. De asemenea, în stare avansată, afecțiunea poate avea următoarele simptome: slăbiciune musculară, oboseală, tulburări de respirație și alte probleme cardiace.

Cum se diagnostichează

În cazul copiilor, ei trebuie investigați chiar de la naștere pentru a descoperi formele congenitale, urmând ca medicul pediatru să sesizeze posibilele modificări, cu ocazia controalelor periodice și a examinărilor școlare de rutină. În cazul în care copilul, respectiv adultul, prezintă simptomele specifice, este recomandat examenul clinic, care cuprinde următoarele etape:

• un test de specialitate, care exclude alte cauze posibile ale deformării (cum ar fi boala Scheuermann, tulburarea discului juvenil sau spondilita anchilozantă);
• evaluarea postulară a pacientului în picioare, în timpul mersului, aplecat în față pentru confirmarea curburii laterale anormale și a rotației coloanei;
• evaluarea maturității oaselor prin metoda Risser, fiind cel mai folosit test care poate determina stadiile de maturare osoasă;
• examen neurologic complet.

De asemenea, se poate recomanda efectuarea unei radiografii toracice, cu ajutorul căreia medicul poate evalua severitatea afecțiunii, urmând să stabilească tratamentul cel mai potrivit pentru pacient.

Care sunt tratamentele recomandate

Din fericire, în cazul scoliozei, există un protocol terapeutic standardizat și aplicat în funcție de magnitudinea curburii scoliotice. Astfel:

• pentru o curbură de la 0 la 30 de grade, se aplică kinetoterapia, gimnastica medicală;
• pentru o curbura între 30-50 de grade, se aplică kinetoterapia și tratamentul ortotic (corsetul);
• pentru o curbură de peste 50 de grade, este recomandată intervenția chirurgicală.

Ce presupune kinetoterapia

Este o metodă de tratament ce are ca scop stoparea evoluției bolii, corectarea posturii, ameliorarea durerilor, prevenirea proceselor degenerative ale diferitelor segmente (cum sunt articulațiile, mușchii, zonele intervertebrale), îmbunătățirea stării de sănătate atât la nivel fizic, cât și psihic. Kinetoterapia cuprinde o serie întreagă de metode eficiente de tratament, printre care se numără: diferite tehnici de masaj, exerciții de stretching, tehnici pentru educația posturală corectă, exerciții dinamice dar și statice atât pentru creșterea tonusului muscular, cât și pentru a opri dezvoltarea afecțiunii.

Ce presupune tratamentul ortotic

Corsetul sau tratamentul ortotic este o modalitate eficientă prin care poate fi oprită agravarea scoliozei. De regulă, condiția este să fie purtat aproximativ 22 de ore din 24, cele două ore libere fiind rezervate pentru toaleta corporală și pentru kinetoterapie. Utilizarea corectă poate duce la o ameliorare substanțială de 10-20 de grade.

Ce presupune intervenția chirurgicală

În situațiile grave, în care problema nu se poate corecta ortopedic, este recomandată intervenția chirurgicală. Scopul ei este să stopeze evoluția scoliozei și să restabilească un echilibru, să corecteze, să oprească deformarea și să ofere un aspect estetic al coloanei, mai aproape de normal. Cea mai cunoscută intervenție este artrodeza spinală, prin care, cu ajutorul unor implanturi metalice, tije, șuruburi sau grefe osoase, se corectează poziția vertebrelor și se creează condiții pentru a fuziona osos vertebrele în poziția obținută prin corecție.

Prevenție

Scolioza este una dintre afecțiunile pe care cu greu le observăm înainte de a deveni o reală problemă. Tocmai de aceea nu putem spune că există o anumită metodă prin care o putem preveni. Desigur că în cazul copiilor se recomandă:

• practicarea unei activități fizice, cum este înotul sau dansul sportiv; 
• corectarea posturii atât în bancă, la școală, cât și în timpul mersului; 
• purtarea corecta a ghiozdanului; gențile trebuie să fie purtate pe rând, pe fiecare umăr;
• dormitul pe toate părțile, nu doar într-o singură poziție. 

Însă aceste metode nu opresc instalarea bolii, ci doar agravarea ei.  

Așadar, această afecțiune trebuie tratată cu răspundere și seriozitate, cât mai devreme, pentru a putea fi corectată rapid. Partea bună este că avem la dispoziție multe metode, tehnici și kinetoterapeuți foarte bine pregătiți care ne pot ajuta să restabilim sănătatea coloanei vertebrale.

Credit foto: Shutterstock