Luni - Vineri: 8.00 - 21.00
Sâmbătă: 9.00 - 17.00
Duminică: Închis
Sâmbătă: 9.00 - 17.00
Duminică: Închis
Meniu
Blog
Beneficiile unei vieți active, cu practicarea regulată a efortului fizic, sunt cunoscute și demonstrate în numeroase studii. Însă există oare un prag de efort dincolo de care riscul depășește beneficiile?
Activitatea fizică regulată este una dintre cele mai puternice unelte pentru îmbunătățirea sănătății și are efecte pozitive asupra factorilor de risc cardiovascular: scăderea tensiunii arteriale, a colesterolului și a glicemiei, scăderea rezistenței la insulină și menținerea unei greutăți corporale optime. S-a demonstrat în mod repetat, în numeroase studii, o asociere între efortul fizic aerob moderat și scăderea riscului de boală coronariană și deces. Există însă controverse în ceea ce privește efortul fizic intens prelungit și riscurile/beneficiile acestuia asupra sănătății cardiovasculare la anumite categorii de atleți.
Prin ”atlet” înțelegem atât persoane care participă, în echipă sau individual, la activități sportive care presupun spirit de competitivitate și excelență cu scopul obținerii unor premii și necesită o formă sistematică și intensă de antrenament (cum sunt sportivii profesioniști), cât și persoane care participă la activități sportive recreaționale (de exemplu: alergătorii de weekend de orice vârstă).
În ultimii ani au luat amploare competițiile sportive pentru atleții amatori: alergări pe distanțe lungi, de la semimaraton la ultramaraton, atât pe plat cât și montane, curse de ciclism sau triatlon. Desigur, am putea spune că este un lucru bun, deoarece motivează oamenii să aibă o viață mai activă și să facă mai mult sport, însă nu toți știu să se antreneze corect și își suprasolicită organismul, încercând să devină peste noapte cei mai rapizi alergători, iar alții cred că, dacă aleargă fără probleme 10 km în parc, pot face față cu brio unui maraton montan.
Un studiu publicat în 2011 a arătat că aproximativ 40% dintre alergătorii de maraton prezintă o creștere tranzitorie a creatininei în sânge, în paralel cu creșterea altor biomakeri de injurie renală acută. Deși aceste modificări sunt trecătoare și se remit în circa 24 ore, efectul pe termen lung al episoadelor repetitive de injurie renală acută cauzate de efortul de anduranță nu sunt cunoscute încă.
Un alt studiu publicat în 2009 a concluzionat că efortul fizic intens prelungit afectează imunitatea și crește susceptibilitatea pentru infecții respiratorii.
Sportul de anduranță, prin efortul fizic intens la care este supusă inima, poate duce la complicații cardio-vasculare, de la lipotimie sau sincopă (pierderea stării de conștiență) până la aritmii maligne și stop cardiac dacă există o boală cardiacă subiacentă încă nediagnosticată sau neglijată.
Moartea subită cardiacă (MSC) este cea mai frecventă cauză de moarte subită la atleți. Estimările actuale ale incidenței MSC la atleți variază între 1:1 milion și 1:23.000 atleți/an, iar la anumite categorii de atleți s-a raportat un risc și mai mare, de 1:3000 (bărbați, atleți de culoare neagră și jucători de baschet de sex masculin), aceste diferențe existând din cauza metodologiei diferite și heterogenității populației comparate.
Factorii declanșatori ai MSC includ stimularea simpatică legată de efort (acțiunea catecolaminelor asupra unui substrat aritmogen care cauzează aritmii ventriculare), schimbări hemodinamice bruște și ischemie miocardică. Alte mecanisme care se consideră că ar avea rol în producerea decesului sunt deshidratarea și dezechilibrele electrolitice, hiperpirexia (creșterea temperaturii corpului) și creșterea agregării plachetare.
Principalele cauze de MSC la atleți sunt prezentate în tabelul de mai jos. La atleții tineri (<35 ani) predomină bolile cardiace congenitale/genetice, cele mai frecvente fiind cardiomiopatia hipertrofică (CMH), ce uneori poate fi dificil de diferențiat de cordul atletului, în ambele situații existând o îngroșare a pereților inimii, cardiomiopatia aritmogenă de ventricul drept și anomaliile congenitale de artere coronare. La atleții cu vârsta de peste 35 ani, cea mai frecventă cauză de MSC este boala coronariană aterosclerotică. De multe ori, aceste patologii pot fi silențioase din punct de vedere clinic. Aproximativ 30% dintre atleți pot avea simptome cum ar fi: dureri toracice, respirație dificilă, palpitații, scăderea toleranței la efort și scăderea performanței, pre-sincopă și sincopă. Este foarte important să nu ignorați simptomele și să vă adresați medicului atunci când simțiți că ceva nu este în regulă.
Congenitale/Genetice | |
|---|---|
Cord structural anormal | Cord structural normal |
Cardiomiopatie hipertrofică | Sindrom QT lung congenital |
Cardiomiopatie aritmogenă de ventricul drept | Tahicardie ventriculară polimorfă catecolaminergică |
Cardiomiopatie dilatativă | Sindrom Wolf-Parkinson-White sau alte căi accesorii |
Alte cardiomiopatii (Non-compactare de ventricul stâng) | Sindrom Brugada |
Anomalii congenitale de artere coronare | Alte canalopatii |
Aortopatii (ex: sindrom Marfan, anevrism/disecție aortă ascendentă) | |
Valvulopatii (ex: stenoză aortică congenitală, prolaps de valvă mitrală) | |
Dobândite | |
Cord structural anormal | Cord structural normal |
Boală coronariană aterosclerotică | Commotio cordis |
Miocardită | Sindrom QT lung dobândit (ex: indus medicamentos) |
Boala Kawasaki | Ingestia anumitor substanțe (dopaj) |
În țara noastră, popularitatea sporturilor de anduranță a crescut în ultimii ani (alergare și ciclism) și nu există nici o modalitate de selecție a participanților la competițiile de amatori, toată lumea se înscrie la concursuri ”pe propria răspundere”, fără un consult medical înainte și fără evaluarea obiectivă a capacității de efort. Se merge pe ideea ”Nu mi se întâmplă tocmai mie!”. De asemenea, din motive financiare, multe cluburi nu își permit să trimită atleții la un screening cardiac profesionist. Fără controale medicale adecvate, fie că vorbim de sportivi amatori sau profesioniști, aceștia se expun unor riscuri. Studiile epidemiologice au demonstrat că apariția MSC la atleți este de 3 ori mai mare decât la populația non-atletică. Cu alte cuvinte, activitatea sportivă, competitivă sau nu, adaugă un risc semnificativ atleților care au o boală cardiacă ascunsă, nediagnosticată.
În Italia, incidența morții subite la atleți a scăzut semnificativ – de la 3.6/100.000/an la 0.4/100.000/an – odată cu implementarea protocolului de screening cardiovascular la sportivi în anul 1982. Acest protocol a fost preluat și de Societatea Europeană de Cardiologie începând cu anul 2005, precum și de Comitetul Olimpic Internațional. FIFA a inclus în programul de screening ecografia cardiacă, iar din 2006 solicită efectuarea unui test ECG de efort fotbaliștilor care participă la Cupa Mondială.
Este important de reținut că un stil de viață nesănătos, cu alimentație dezechilibrată, consum de tutun și consum excesiv de alcool, nu poate fi compensat prin practicarea unei activități sportive intense. Din contră, poate precipita agravarea bolii coronariene preexistente.
În cazul în care sunteți o persoană sedentară și doriți să începeți practicarea unui sport sau sunteți un ”războinic de weekend”, care participă la curse de alergare, ciclism sau triatlon sau chiar atlet de performanță, este indicat să faceți un examen cardiologic complet (consult, ECG, ecocardiografie și test ECG de efort), mai ales dacă:
Abonare newsletter
Înscrie-te gratuit la newsletter-ul Artro Sport!
Scrie-ne pe email:
Te ajutăm să te întorci rapid în joc!
Luni – Vineri: 8:00 – 21:00
Sâmbătă: 9:00 – 17:00
Duminică: Închis
Facilități parcare cu plată 10 lei/ oră
Program de sărbători Artro Sport Clinic:
25.12 – închis
26.12 – închis
27.12 – 08-16:00
30.12 – 08-16:00
31.12 – închis
01.01 – închis
02.01 – închis
03.01 – 08-16:00
06.01 – închis
07.01 – închis
