Recuperarea cardiovasculară – ce este și cui se adresează

Recuperarea cardiovasculară reprezintă un pas esențial în prevenția secundară la pacienții care au suferit un eveniment cardiovascular, ajutând la limitarea efectelor fiziologice și psihologice ale bolii, gestionarea simptomatologiei, reducerea riscului unor noi evenimente cardiovasculare și creșterea calității vieții.

• Ce este recuperarea cardiacă?
• Când este nevoie de recuperare cardiovasculară?
• Fazele procesului de recuperare cardiovasculară
• Testul de efort cardiopulmonar
• Beneficiile recuperării cardiovasculare
• Când se începe recuperarea cardiovasculara?
• Cum se desfășoară recuperarea cardiacă?

Ce este recuperarea cardiacă?

Conform definiției OMS, reabilitarea cardiacă reprezintă “ansamblul activităților necesare pentru a influența procesul evolutiv al bolii și pentru a asigura bolnavilor cea mai bună condiție posibilă fizică, mentală și socială, încât ei să poată, prin propriile eforturi, să-și mențină sau să-și reia un loc cât mai normal posibil în societate”.

Recuperarea cardiacă reprezintă un pas esențial în prevenția secundară la pacienții care au suferit un eveniment cardiovascular. Conform definiției US Public Health Service, constă în “programe comprehensive pe termen lung care includ evaluarea medicală, prescrierea activității fizice, modificarea factorilor de risc, educația și sfatul medical”. Aceste programe de recuperare ajută la limitarea efectelor fiziologice și psihologice ale bolii, gestionarea simptomatologiei, reducerea riscului unor noi evenimente cardiovasculare (moarte subita sau reinfarctizare), stabilizarea sau regresia aterosclerozei, ameliorarea statusului psihosocial și vocațional și creșterea calității vieții.

Recuperarea cardiovasculară a fost introdusă în România la începutul anilor ’70, în special pentru bolnavii cu cardiopatie ischemică, putând menționa aici pacienții post infarct miocardic, cu angină pectorală, după intervenție chirurgicală de by-pass aorto-coronarian sau după angioplastie cu stent.

Când este nevoie de recuperare cardiovasculară?

Recuperarea cardiacă este indicată în primul rând pacienților cu cardiopatie ischemică (infarctul miocardic în ultimul an, după angioplastie coronariană cu implantare de stent, după intervenție chirurgicală de by-pass aorto-coronarian, angină pectorală stabilă de efort), insuficiență cardiacă cronică, post intervenție de înlocuire sau reparare valvulară, după transplant cardiac.

Este contraindicată recuperarea cardiacă în următoarele situații:

• insuficiență cardiacă decompensată (sindrom congestiv prezent)
• angină instabilă
• aritmii ventriculare severe
• embolie pulmonară sau tromboză venoasă profundă recente
• stenoză aortică severă
• stenoză mitrală severă
• cardiomiopatii obstructive
• dizabilități motorii care nu permit sau interzic practicarea efortului fizic.

Fazele procesului de recuperare cardiovasculară

Procesul de recuperarea cardiovasculară este strâns legat de situația fiecărui pacient în parte, de patologie și de starea acestuia.

Faza 1 – Faza intraspitalicească

Reprezintă perioada în care pacientul este spitalizat ca urmare a evenimentului cardiovascular acut (ex. postinfarct miocardic).

Această fază presupune mobilizare precoce, consiliere despre natura bolii, despre tratament și despre factorii de risc (HTA, dislipidemie, diabet, fumat, sedentarism, obezitate), precum și expunerea planului de îngrijire pe termen lung. La această categorie de pacienți se poate include o fază intermediară, care durează de la externare până la includerea în programele de recuperare cardiacă. Faza intermediară are o durată de 1-3 săptămâni (4-6 săptămâni post chirurgie cardiacă).

Faza 1 are ca scop asigurarea capacității de autoîngrijire și a independenței de deplasare. Începe la 24 ore de la evenimentul acut dacă pacientul este asimptomatic, sub supraveghere medicală, cu monitorizarea frecvenței cardiace și a tensiunii arteriale.  Frecvența cardiacă (FC) de repaus nu trebuie să depășească 90 bătăi/min, iar în cursul mobilizării nu trebuie să crească peste 10-20 bătăi/minut față de FC de repaus, tensiunea arterială sistolică (TAs) de repaus să fie > 90mmHg.

Faza intermediară (durată 1-3 săptămâni, la domiciliu) are ca scop continuarea activităților fizice din faza 1 și menținerea rezultatelor obținute în prima fază. Se asociază mers progresiv 30 minute de 2-3 ori/zi și activități casnice ușoare.

Faza 2 – Recuperarea propriu-zisă

Reprezintă perioada de după externare, cu durata de 6-12 saptamâni, în care pacientul urmează un program regulat de exerciții fizice sub supraveghere medicală, alături de terapie medicamentoasă, consiliere psihologică și o dietă personalizată. Se poate realiza cu spitalizare într-o secție sau într-un centru de recuperare cardiologie la pacienții cu complicații (tulburări de ritm, insuficiență cardiacă, anevrism ventricular) sau în regim ambulator pentru pacienții necomplicați.

Scopul celei de-a doua faze este să redea pacientului maximul din capacitatea fizică compatibilă cu starea funcțională a cordului. Înainte de începerea recuperării de faza 2 este obligatoriu să se efectueze un test de efort maximal, un examen clinic, ecocardiografic și ECG, eventual și o monitorizare Holter ECG pentru stabilirea clasei de risc. Standardul principal pentru evaluarea la efort ramâne testul cardiopulmonar, care poate determina VO2 maxim și pragul anaerob, și cu ajutorul căruia se poate întocmi un plan de antrenament fizic personalizat.

Faza 3 – Menținere 

Pacientul își menține capacitatea de efort pe care a câștigat-o în faza 2, pe care eventual o ameliorează. Faza 3 reprezintă menținerea stilului de viață sănătos, care include controlul factorilor de risc cardiovascular și menținerea activității fizice regulate.

În concluzie, componentele cheie în recuperarea cardiaca după infarct miocardic si nu numai sunt:

• evaluarea pacientului,
• consiliere despre activitatea fizica și programul de antrenament,
• consiliere nutrițională,
• controlul factorilor de risc cardiovascular,
• educația pacientului cu privire la boala sa,
• suportul psihosocial
• consiliere cu privire la reluarea activităților anterioare, inclusiv a activității sexuale și întoarcerea la locul de muncă.

Dintre toate acestea, antrenamentul fizic reprezintă componenta centrală a programului de recuperare cardiacă.

Importanța testului de efort cardiopulmonar în recuperarea cardiovasculară

Prescrierea intensității efortului fizic aerob este un element cheie în recuperarea cardiacă, fiind în strânsă legatură cu gradul îmbunătățirii capacității de efort, precum și cu riscul efectelor adverse care pot apărea în timpul efortului.

Asociația Europeană și cea Americană de Prevenție și Recuperare Cardiovasculară, precum și ghidurile Societății Europene de Cardiologie și ale Asociației Americane a Inimii recomandă cu tărie testarea la efort a pacienților care urmează să înceapă un program de recuperare cardiacă, acest lucru fiind necesar pentru evaluarea funcțională a pacientului respectiv, pentru cuantificarea capacității de efort, pentru a observa prezența și severitatea tulburărilor de ritm care pot apărea la efort sau a altor semne și simptome care pot evidenția o ischemie miocardică reziduală, mai pe scurt pentru a cunoaște “terenul de lucru” și a prescrie un program de antrenament individualizat.

Testul de efort cardiopulmonar, pe lângă monitorizarea electrocardiografică, realizează și analiza gazelor respiratorii și raporturile dintre acestea. Acesta este standardul de aur pentru evaluarea capacității de efort, evaluarea transportului și utilizării oxigenului în timpul efortului și pentru identificarea domeniilor de intensitate ale efortului (ușor-moderat, moderat-înalt, înalt-sever, sever-extrem). Medicii pot obține astfel un regim de efort personalizat în funcție de tabloul fiziopatologic al fiecărui pacient. De asemenea, este util pentru monitorizarea progresului în timpul perioadei de recuperare cardiacă, fiind singura investigație care poate evalua și analiza obiectiv, simultan, evoluția parametrilor cardiovasculari, respiratori și metabolici.

Folosirea metodei alternative standardizate de prescriere a efortului fără a avea o cunoaștere asupra capacității funcționale a individului, în lipsa efectuării unui test de efort, poate minimiza beneficiile antrenamentului fizic și poate chiar întârzia progresul pe durata reabilitării cardiace.

Beneficiile recuperării cardiovasculare

Beneficiile recuperării cardiovasculare sunt multiple. Recuperarea cardiovasculară reduce șansele de a face un nou eveniment cardiovascular, crește durata de viață, crește capacitatea de efort fizic și crește mobilitatea.

De asemenea, prin recuperare cardiovasculară se pot controla simptome precum:

• durerile toracice
• respirația dificilă
• scăderea în greutate
• scăderea colesterolului și a trigliceridelor
• ameliorarea sensibilității la insulină
• scăderea tensiunii arteriale și a frecvenței cardiace de repaus ajutând astfel la o mai bună oxigenare a miocardului
• stoparea procesului de ateroscleroză sau chiar inversarea acestuia
• reducerea efectelor fizice și emoționale provocate de afecțiunile cardiovasculare
• creșterea încrederii în sine
• îmbunătățirea calității vieții.

Când se începe recuperarea cardiovasculară?

Se recomandă ca recuperarea cardiacă să se înceapă cât mai precoce, în spital, imediat după rezolvarea evenimentului cardiovascular acut (infarct miocardic acut revascularizat prin angioplastie cu stent sau intervenție chirurgicală de by-pass aorto-coronarian), dacă pacientul este asimptomatic și nu există complicații.

Medicul de kinetoterapie are o contribuție importantă în stadiile precoce din recuperarea cardiovasculară, mai ales în cazul pacienților operați, deoarece ajută pacientul să efectueze exerciții ușoare din decubit dorsal, din șezut la marginea patului sau exerciții de respirație, încă din secția de terapie intensivă.

Bolnavul revascularizat poate fi mobilizat imediat dacă nu are durere și dacă este stabil hemodinamic.

Cum se desfășoară recuperarea cardiacă?

După evaluarea inițială, care cuprinde examenul clinic, ecocardiografia, electrocardiogramă și testarea la efort, se stabilește un plan de antrenament fizic.

Exercițiile fizice se desfășoară pe covor rulant sau bicicletă ergometrică, pacientul fiind în permanentă monitorizat. Se măsoară tensiunea arterială, frecvența cardiacă, se urmărește traseul ECG și saturația în oxigen a sângelui, precum și simptomatologia pacientului, percepția intensității efortului fizic.

Se efectuează 5 ședințe/săptămână, iar o ședință de antrenament durează în jur de 60 de minute, cu perioadă de recuperare după efort care constă în exerciții simple de relaxare.

Pe lângă mers, alergare ușoară sau bicicletă, se pot face și exerciții izometrice – tipul exercițiilor va fi întotdeauna personalizat în funcție de patologia fiecărui pacient.

Durata recuperării cardiace, mai exact durata fazei 2 de recuperare supervizată medical depinde de la caz la caz și poate dura între 4 – 12 săptămâni până la 1 an.

 

Dr. Margidanu, medic specialist cardiologie, mărturisește că cea mai mare satisfacție profesională o simte când vede că viața pacienților săi s-a schimbat în bine în urma actului său medical.

„Prevenția este mai ieftină decât tratamentul! Evitați sedentarismul, faceți mișcare zilnic, aveți grijă ce mâncați și mergeți periodic la medic pentru evaluarea stării de sănătate și a riscului cardiovascular!”, sunt sfaturile pe care Dr. Denisa Marghidanu le dă cel mai des pacienților săi.

Testarea cardiopulmonară de efort (spiroergometria sau CPET) furnizează o analiză comună, paralelă, a datelor care permit evaluarea completă a sistemelor cardiovascular, respirator, muscular și metabolice în timpul efortului, fiind considerată standardul principal pentru evaluarea funcțională cardiorespiratorie.